„Ca să evoluezi, trebuie să fii dispus să-ți faci prezentul și viitorul diferit de trecut. Trecutul tău nu este destinul tău." - Alan Cohen
Citatul de mai sus vorbește despre o parte importantă dintre credințele mele, motiv pentru care îmi și place atât de mult. Adevărurile cele mai profunde sunt, de multe ori, cuprinse în cuvinte simple și puține. Cuvinte care, deși sunt necomplicate și directe, exprimă un adevăr pe care îl simți atât de puternic, încât senzația devine aproape viscerală.
Cu toții avem (sper :)) momente de analiză interioară profundă din când în când. Sunt acele momente speciale în care stai de vorbă cu tine - și nu pentru că ai fi rămas fără interlocutori :) - și ai, uneori, revelații importante despre tine și viața ta, la cel mai profund nivel. Mesajul exprimat în citatul ales de mine astăzi este despre o astfel de revelație. Este despre momentul în care înțelegi că orice s-ar fi întâmplat în trecut (trecut = timpul trecut de la începutul vieții tale până la secunda care doar ce s-a scurs), orice decizii ai fi luat și orice alegeri ai fi făcut, este dreptul tău și ai libertate totală să iei o decizie nouă. O decizie nouă care este acel început pe care ni-l dorim uneori din tot sufletul și nu înțelegem de ce nu vine, de ce nu ni se întâmplă.
Noile începuturi și schimbările de care avem nevoie ca de aer, câteodată, nu se vor întâmpla niciodată. Nu au cum să se întâmple. Pentru că ele nu sunt întâmplări. Ele sunt deciziile noastre - conștiente sau nu. Dar ne aparțin, oricum ar fi.
Am vorbit de multe ori despre libertate și limitări. De curând, după o discuție pe acest subiect, am primit ca feedback o reacție care a făcut cât mii de alte cuvinte și care mi-a arătat că în mintea acelei persoane s-a produs, într-o secundă, o schimbare majoră. Cuvintele de final au fost: „nu mi-a trecut prin minte până acum, nu m-am gândit niciodată că este libertatea mea să aleg și să iau ce decizii cred eu că sunt potrivite pentru mine. Nu am știut că am voie. Nu mi-am dat seama niciodată până acum cât de multă libertate am". După ce am plecat, a urmat unul dintre acele momente - de care eu am foarte, foarte multă nevoie - în care eu și cu mine ne așezăm împreună și stăm de vorbă despre lucruri esențiale pentru mine. Despre trecut, prezent și viitor. Despre decizii și consecințe. Despre variante. Și despre impactul propriilor acțiuni asupra celorlalți. Despre impactul propriilor mele acțiuni asupra celorlalți.
Ouch....This really hurts sometimes...or, on the contrary :) Poate fi cel mai bun lucru care se poate întâmpla, în condițiile în care îmi respect principiile proprii.
Unul dintre lucrurile importante pe care le-am învățat de la viață este să îmi pun în joc toate resursele pentru a lua decizia (cea mai bună decizie pe care o pot lua în contextul dat) și apoi să merg mai departe concentrându-mă pe pașii următori. Să nu mă îndoiesc niciodată de corectitudinea deciziei pe care am luat-o la acel moment pentru că putea fi cea mai bună decizie pe care o puteam lua în contextul dat în acel moment. Sau nu. Nu am să știu niciodată - cel puțin în anumite cazuri. Ceea ce știu cu certitudine, însă, este că nu mai pot schimba nimic din ce a fost. Nu am cum să fac să nu se fi întâmplat. Nu pot lua înapoi nimic. Am învățat să îmi asum onest - față de mine în primul rând - orice consecințe vor decurge din aplicarea unei decizii luate de mine pentru a putea să mă privesc în ochi în fiecare secundă a vieții mele. Am mai învățat un lucru pe care îl pot numi „vital" - cel puțin în anumite situații: să iau decizii diferite atunci când modelul anterior nu mai este cel potrivit. Pentru că lucrurile se schimbă. Aceasta este una dintre capcanele în care cădem în mod constant: luăm aceleași decizii pentru situații diferite - uneori pentru situații chiar diametral opuse. Sindromul „măsurii universale", a „formulei universal valabile" etc.
Nu există. Pur și simplu, nu există.
Formula succesului este construită de fiecare dată de la zero. Trebuie să muncești de fiecare dată dacă îți dorești să evoluezi. Să crești. Să schimbi. Să nu mai aștepți schimbarea să vină de undeva. Nu vine. O construiești tu. Dacă vrei. Poate în trecut am luat decizii greșite. Știu că în trecut am luat și decizii greșite. Pot accepta asta. Vreau să accept asta. Așa am învățat. Altfel, ar însemna că modelul meu de luat decizii este perfect. Și dacă ar fi perfect, către ce și cum aș mai putea să evoluez? Am nevoie să învăț. Să mă dezvolt. Să îmi continui drumul. Să trăiesc tot ceea ce drumul meu are de oferit. Să îmi iau lecțiile de care am nevoie. Să înțeleg profund tot ceea ce trăiesc. Să schimb ceea ce nu am făcut bine. Să învăț să fac lucrurile altfel. Să evoluez.
Trecutul meu nu este destinul meu. Viitorul meu este cea mai mare oportunitate de a schimba pe care o am. Sunt pe drum....merg către mâine.
Vă doresc să vă construiți acel mâine pe care vi-l doriți voi.
Cu drag,
Giorgiana